Aripa păsării s-a frânt
Şi-i atârnândă la pământ…
Samarineanul – blând, duois,
A ridicat-o El de jos.
“Ce-i, aripă, de ce-ai căzut?
Ce vânt potrivnic Mi te-a rupt
Şi mi te-a smuls din trupul viu,
Lăsându-ţi sufletul pustiu?
Ce năluciri şi ce-ndoieli,
Ce-nviforate bântuieli
Pe tine, aripă,te-au prins
Şi focul zborului l-au stins?
Ce cruntă moarte ai lăsat
Să te răpună vinovat?
Şi, pentru ce greşit temei,
Azi candelei nu ai ulei?
Eu sunt aici. Cu dor aştept
Să Mă găseşti la tine-n piept
Şi să-mi răspunzi cu-acelaşi dor,
Smulgând al morţii hâd zăvor.”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu